joi, 8 mai 2014

Mvmn

In scurt timp cel mai bun om pe care l-am cunoscut împlinește 4 ani de cand ma păzeste si ma apară dincolo de vazduh . A fost singurul om pe care l-as fi dorit aproape de mine întotdeauna , dar am ramas doar cu sufletul lui alături de al meu . Mi-e dor de el in fiecare zi , si parca regret cu manie ca nu i-am putut fi alături mereu atunci cand si-ar fi dorit , atunci cand probabil a dorit sa-si verse o lacrima pe umărul meu .. Acum ... Acum plang eu dupa el , si imi doresc ca el sa sa fi fost cu mine mereu , sa ma ridice atunci cand sufletul si corpul meu erau căzute , prăfuite si spulberate ...
In curând va sosi ziua de 14.05 , cand , de fiecare data , an de an , a fost de alături de mine cu lacrimi in ochi de fiecare data cand "fetița " lui mai crestea câte putin .
Nu mi-am uitat celelalte persoane pe care le-am iubit din adevăratul sens , dar am realizat dupa ce acestea m-au părăsit ..
Dragilor , mi-e dor de voi in fiecare clipa ! Mi-e dor sa ma strangeti la piept , sa ma Iubiti , sa imi zâmbiți , sa va bucurati , sa fim noi !
Încă un an in care absenta voastră isi pune amprenta , dar , știu cu siguranță , ca la momentul si timpul potrivit , ne vom intâlni , ne vom îmbrățisa si ne vom iubi !

duminică, 9 februarie 2014

Rec

Mi-am propus de la începutul anului , ca odată cu venirea noului an sa vina si o schimbare din partea mea . Sa fiu altfel , sa reușesc din nou sa le zâmbesc oamenilor le care ii iubesc , sa fiu fericita in pielea mea , sa iubesc tot ce mi se oferă , sa nu cer nimic nimănui ...
Se pare ca planurile mele nu au mers asa de bine .. Dupa acel 2013 plin de lacrimi , tristețe , eram dispusă la un 2014 mai fericit , dar nu , nu e .
Stiu ca " omu si le face cu mana lui " , dar ei nu stiu ca eu nu m-am atins de nimic , ca toate vin fără ca eu sa fi cerut cuiva asta .
Timp de aproape 2 ani , cineva m-a învățat cum sa-mi controlez si sa-mi motivez emotiile , cum sa construiesc un zid atât de gros încât nimeni sa nu-l mai dărâme vreodată . Întâmplările acestui an , care s-a arătat cam împotriva mea pana acum , au facut o gaurica in mijlocul zidului , si au ajuns pana la emoții , dărâmând ce am "construit " eu .
Uneori nu ma mai vreau , uneori am nevoie de toata lumea , dar totuși de nimeni .
Stiu ca multi imi reproseaza zilnic " nu știi sa păstrezi pe nimeni aproape de tine " . Da. Nu păstrez pe nimeni foarte aproape de mine . In urma acelui zid, am lăsat in urma persoana care nu putea trăi fără o alta , care nu rezista fără a-i arata lumii din jurul ei cât de mult o Iubește .
Imi cer scuze celor care au fost in situația asta , celor care probabil acum ma urăsc , si stiu ca acele scuze nu ajuta la nimic .
Celor care vor sa vorbească cu mine le spun doar un singur lucru " am un număr de telefon , am un Facebook , eu nu caut pe nimeni , si nici nu voi cauta!"

marți, 17 decembrie 2013

G/Geniali

Cum nu v-am putut spune asta fiecaruia , fata in fata , sau prin mesaje (35 de mesaje mi-ar fi tocit degetele si tastatura ) m-am decis sa va scriu totul aici .
Va iubesc !
Va iubesc din toata inima !
Stiu ca nu toti avem relatii bune unii cu altii , dar prin comportamentul nostru aratam cat de uniti suntem !
Sunteti familia pe care mi-o doresc , oamenii pe care vreau sa-i am langa mine mereu , cei mai tari oameni din viata mea!
Va multumesc pentru cate zambete mi-ati oferit . De cate ori mi-ati sters lacrimile atunci cand simteam ca probabil nu voiam sa exist . De cate ori ati fost langa mine , chiar daca v-am dat la o parte .
Va multumesc pentru ca ,chiar daca am idei proaste ma ascultati , Va multumesc pentru ca atunci cand dau semnale de 'suparare' stati cu mine si ma ascultati . Va multumesc pentru ca reusiti sa fiti uniti , sa FIM uniti .
Va multumesc pentru ca desi nu stiu engleza , nu radeti de mine atunci cand poate altii s-ar prapadii . Va multumesc pentru ca ma ajutati atunci cand materia de la scoala ma 'bate ' grav .

Nu stiu ce m-as face fara voi !

VA SUPER IUBESC!

2013

Se aproprie sfarsitul de an ...
Cu toate ca m-am plans , am plans , am urat sau am simpatizat , a fost un  an superb !
Am pierdut persoane pe care le-am pus pe primu' loc in viata mea , dar m-au vandut pentru cate ceva atat de neinsemnat incat m-am simtit umilita .
Am urat , am urat atat de tare , dar am realizat ca nu prin ura treci de ce ti-a facut rau , ci prin uitare . Timpul m-a ajutat .
Am zambit . Am incercat sa zambesc oricui , ca intr-un joc in care faci schimb de zambete si poti castiga premiul cel mare , fericirea .
Am plans . Am plans nopti intregi dupa oameni care nu mi-au acordat nici macar putina atentie , am plans pentru probleme ce nu aveau voie sa ma 'domine'.
Am impartasit tot ce-am simtit , adunat , iubit cu singura persoana din viata mea care , indiferent de greutati , e alaturi de mine , ma sustine , ma iubeste .
Am iubit. Am iubit vara , toamna , tot ce mi s-a intamplat . Fara iubire esti nimic  .
Am avut incredere in mine . Am ajuns departe fiindca am stiut ca pot!
Am cunoscut persoane noi . M-au ajutat sa trec peste , m-au ridicat mai sus sau m-au adus inapoi la locul unde am cazut inainte .
Am creat echipe . In echipa ideile par mai interesante .
Am plans la filme de dragoste . Am plans atat de mult incat lacrimile nu mai reuseau sa curga .
Am calatorit . Am fost unde mi-am dorit , cineva mi-a indeplinit dorinta .
Tot ceea ce a fost bun , am pastrat , iar raul l-am uitat .

luni, 9 decembrie 2013

Iubi

Se aproprie Craciunul , cea mai frumoasa sarbatoare din an .
Prietene drag , dupa cum numai tu stii , familia mea s-a injumatatit in timp de 2-3 ani , si doare , pentru ca obisnuiam ca de Craciun sa fim o familie unita , asezati toti la o masa mare , iar in ambele capete ale mesei , tatal meu si tatal lui .
Era cea mai frumoasa 'imagine' pe care , parca , as fi dorit sa o vad in fiecare zi , dar Dumnezeu , sau Cel de Sus , cum vreti sa-L numiti , mi-a luat cativa membrii , probabil era invidios si-si dorea si el un bunic ca al meu .
Da , recunosc , in ultima vreme nu am mai fost pe la "el" , de teama , de frica .. Abia am reusit sa trec peste , si sa ma obisnuiesc cu ideea ca am ramas fara "el " , dar acum , acum cand ma gandesc ca sarbatorile se apropie , mi-e dor din ce in ce mai mult!
Chiar daca am incercat sa ascund asta , se pare ca incearca sa iasa la in evidenta din ce in ce mai mult , ma refer la "dor" , dorul pe care-l simt atunci cand vad ca-mi lipseste ..
Am fost bolnava acum ceva timp , am tot asteptat ca usa de la camera sa se deschida si "el" sa apara glorios , laudandu-se cu 'sanatatea lui de campion' , gadilandu-ma , alintandu-ma , iubindu-ma!
Mi-e tare dor de iubirea lui! Iubirea lui , care atunci cand plangeam , ma incalzea , iubirea lui care m-a invatat sa aleg , sa decid , iubirea lui care m-a invatat ca "viata iti da palme pentru binele tau , ca sa te invete cum sa te ridici singur!" , iubirea lui care-mi daruia zambete dulci ..
Mi-e  dor de tine!



http://www.youtube.com/watch?v=_BuGdbf07S0

"Se numeste dor , pentru ca doare? "

joi, 28 martie 2013

dor2

Se fac aproape 3 ani de cand ai plecat .
Mi-e dor de tine din ce in ce mai mult !!!! Vreau sa vii si sa-mi asezi gandurile , asa cum o faceai mereu !
Vreau sa vii si sa ma iei in brate , sa ma alinti , sa ma iubesti .
Peste cateva minute o sa fie ziua mamei , iti aduci aminte ca erai aici in fiecare an ?
Ii ofereai un zambet sincer de fiecare data cand iti scoteai capu` dupa un buchet mare de flori , trandafiri , si o ciocolaata .
Veneai si stateai cu mine , bagandu-mi mintile in cap , imi spuneai cum sa ma feresc , cum sa ascult , cum sa fiu eu .
Esti prea SUS ! Toti iti simtim lipsa , iubirea , dragostea , sinceritatea .
Da , mi-e dor de tine .

duminică, 27 ianuarie 2013

poveste2

12.05.2010 - speram ca două zile să treacă extrem de repede şi să am o zi de nastere perfectă .
De-odată sună telefonul , era tata , răspund , vocea lui era schimbată , era agitat , speriat , îmi spune Dă-i telefonul maicătii . I-am dat telefonul mamei , după puţin timp s-a schimbat la faţă , a plecat din cameră şi a inceput sa plângă , am mers după ea , a lăsat telefonul jos şi mi-a spus printre lacrimi * Scumpo , a murit * .
M-am uitat la ea cu o privire ciudată , i-am spus că nu o cred și că ar trebui să inceteze cu glumele și să-mi spuna sincer ce s-a întamplat , atunci .. atunci m-a luat în brațe și mi-a șoptit * Și eu sunt la fel de șoocată , dar ăsta e adevăru * .
A plecat în grabă , i-am râs ironic , încă nu credeam , și mă uitam la ea de parca mi-ar fi luat cel mai scump lucru . Am rămas singură , m-am așezat jos lângă ușă și încercam să mă gândesc cum s-a putut întampla așa ceva ..
Următoarea zi m-au dus la el , nu m-au lăsat să stau decât 10 minute , știau că asta îmi provoacă mai mult rău , așa că m-au scos rapid din camera unde era el . Am stat lângă ușa lui toată seara , cu gandul că o să se trezească și o să-mi aline durerea , dar n-a făcut-o , și încă sunt supărată pe el .
Ziua următoare era 14.05.2010 , în loc de fericire , dragoste și iubire i-am văzut pe-ai mei plângând . A fost prima oară când l-am văzut plângând pe tata . Atunci am simțit cea mai mare durere ... În loc de urări de " La mulți ani "  am primit * Condoleanțe * și parcă fiecare cuvânt imi alimenta durerea cu cât mai multă ură .
Ai mei au încercat să mă facă să mă gândesc că e ziua mea și doar atat , dar durerea din ochii lor era evidentă .
Dar asta e , a trecut mult timp si ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta , dar nu pot..
A fost , este si va ramane cea mai importanta perosana din viata mea !