poveste2

12.05.2010 - speram ca două zile să treacă extrem de repede şi să am o zi de nastere perfectă .
De-odată sună telefonul , era tata , răspund , vocea lui era schimbată , era agitat , speriat , îmi spune Dă-i telefonul maicătii . I-am dat telefonul mamei , după puţin timp s-a schimbat la faţă , a plecat din cameră şi a inceput sa plângă , am mers după ea , a lăsat telefonul jos şi mi-a spus printre lacrimi * Scumpo , a murit * .
M-am uitat la ea cu o privire ciudată , i-am spus că nu o cred și că ar trebui să inceteze cu glumele și să-mi spuna sincer ce s-a întamplat , atunci .. atunci m-a luat în brațe și mi-a șoptit * Și eu sunt la fel de șoocată , dar ăsta e adevăru * .
A plecat în grabă , i-am râs ironic , încă nu credeam , și mă uitam la ea de parca mi-ar fi luat cel mai scump lucru . Am rămas singură , m-am așezat jos lângă ușă și încercam să mă gândesc cum s-a putut întampla așa ceva ..
Următoarea zi m-au dus la el , nu m-au lăsat să stau decât 10 minute , știau că asta îmi provoacă mai mult rău , așa că m-au scos rapid din camera unde era el . Am stat lângă ușa lui toată seara , cu gandul că o să se trezească și o să-mi aline durerea , dar n-a făcut-o , și încă sunt supărată pe el .
Ziua următoare era 14.05.2010 , în loc de fericire , dragoste și iubire i-am văzut pe-ai mei plângând . A fost prima oară când l-am văzut plângând pe tata . Atunci am simțit cea mai mare durere ... În loc de urări de " La mulți ani "  am primit * Condoleanțe * și parcă fiecare cuvânt imi alimenta durerea cu cât mai multă ură .
Ai mei au încercat să mă facă să mă gândesc că e ziua mea și doar atat , dar durerea din ochii lor era evidentă .
Dar asta e , a trecut mult timp si ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta , dar nu pot..
A fost , este si va ramane cea mai importanta perosana din viata mea !

vechi

Stiu ca nu ti-am mai scris de mult , dar m-am departat si de tine . De toata lumea , de fapt .
M-am schimbat , si stiu ca n-am facut bine ...
Vreau sa-mi cer scuze persoanelor pe care le-am uitat , carora le-am vorbit urat , celor pe care  i-am jignit , oamenilor care m-au ajutat mereu si mi-au aratat dragoste , afectiune , iubire iar de la mine au primit un sincer " nu ma intereseaza" . Le multumesc tuturor in parte , care mi-au fost alaturi si care nu , acum am nevoie de voi , cum facem ?
M-am ratacit rau , nu ma mai gasesc nici pe mine , nici pe ea , nici pe propria eu , m-am departat atat de mult incat nu cred ca stiu sa ma mai intorc , si-mi pare rau . Am amagit , dezamagit , suparat , enervat multe persoane , si chiar nu m-asteptam la reactia mamei de aseara , stiu c-am gresit , si-mi pare rau , dar vorbele pot fii sute , faptele sunt tot ce conteaza , stiu !
Ma vreau inapoi , si toate astea se intampla din cauza lui !